E toamnă iar

E toamnă iar, a câtea oară
Covorul ruginiu se-așterne
Se face de grabă iarăși seară
Împodobiți suntem de stele.

Din nou regina vieții se coboară
Cu tâmplele încununate-n aur,
Vorbindu-ne din nou a câtea oară
Că viața noastră este ca un abur.

Și diminețele-s scăldate iar în rouă
Toamnă-ți îmbraci cu diamante calea.
Prin lacrimile tale ne vorbești și nouă
Câte suspinuri ne rezervă aici viața.

Din nou, regina cu rochia-i maiestoasă
Ne umple de culori a noastră viață.
S-avem aici o viață plină de iubire
Și să-mpărțim în jurul nostru bucurie.

Brăzdează din nou cerul tău albastru
Cortegii lungi de păsări călătoare.
Ne reamintești cu glasul tău aspru
Că toate-aici sunt așa de trecătoare.

E toamnă iar, a câtea oară
Recoltele, devin din nou comoară.
Să știe toți oamenii de pe pământ
Ce semeni, vei recolta după mormânt.

Simion Ioanăș