Strujacul

Eu am dormit pe strujac
Umplut cu paie și sărac
Și câte-un purec mititel
Mă tot supără, plin de zel.

Era o viață săracă și simplă
Dar plină de bucurie și sublimă
Cu pâine, unsoare și vise trăite
Cu zâmbete multe și nopți liniștite.

Pisica dormind lângă soba încinsă
Mielul zburdând lângă ghemul de lână
Mama pe-aproape coase-un cojoc
Tata mai pune niște lemne pe foc.

Am băut lapte direct din șuștar
Și-am făcut curat în grajdul murdar
La porcul tăiat cu drag m-am uitat
Cu hoarele-n ogradă eram un bogat.

Strujacul de-atunci a adus bucurie
În viața de copil și-n lumea lucie.
Bogăția de-acum e ”strujacul” din suflet
Răgnește din noi a trecutului urlet.

”Strujacul” de-acum ne umple de ură
În sufletul nostru e ”frigul” din urmă.
E goană nebună după năluci din pustie
E ”gerul” năprasnic ce-aduce urgie.

Simion Ioanăș