Ce liniște-amenințătoare
e parcă peste tot ce-i sus,
nici frunzele nu dau un foșnet
nici stele printre neguri nu-s
nici vietățile nu mișcă,
nici vântul nu clintește-un spin
ci totul parcă de-un cutremur
și-o neagră presimțire-i plin.

... Rămâi statornic în veghere
străjerule pe ziduri pus,
adaugă-ți candelei oleiul
mireasa Mirelui de Sus,
stați mai cu grijă lângă poartă
ispravnici buni așteptători,
- prin aer parcă trec primejdii,
prin suflet parcă trec fiori!

În noaptea asta poate-un fulger
să strălucească orbitor
și-un trăsnet să dărâme cerul
peste Trecut și Viitor,
- și tot ce-i va rămâne-i numai
un veșnic cânt
sau veșnic vai...
Trezește-te-ngrozit și-alege-ți
căci numai clipa asta ai!