¹ Veniți, veniți 'nălțați cu toții
spre Domnul cânturile voastre,
veniți strigând de bucurie
spre Stânca Mântuirii noastre.

² Să mergem către El cântându-I
spre slavă-I imnuri să răsune,
³ El e-mpăratul, Dumnezeul
a cărui slavă nu apune,

mai sus decât toți dumnezeii
El este Dumnezeul Mare.
⁴ El ține-a lumilor adâncuri
și munții-n Mâna Lui îi are.

⁵ A Lui sunt marginile mării,
de Mâna Lui e ea creată
și El a întocmit uscatul
cu Mâna-I binecuvântată.

⁶ Veniți să ne-nchinăm 'nainte-I
și să cădem spre Sfânta-I Față,
să ne plecăm genunchii noștri
Acelui ce ne-a dat viață.

⁷ Căci El e Dumnezeul nostru,
noi turma din a Lui pășune
povățuită de-a Lui Mână...
- O, de-ați urma ce El vă spune!

⁸ Nu vă-mpietriți ca la Meriba
și ca la Masa în pustie
9 unde părinții voștri-adus-au
ispită și-ncercare Mie...

deși văzură-a Mele lucruri,
¹⁰ ei patruzeci de ani întruna
de M-am scârbit de neamu-acesta
ce-i cârtitor întotdeauna.

Și-am zis: e-un neam al rătăcirii
ce-a Mele căi nu Mi le știe,
¹¹ nu vor intra-n a Mea odihnă,
jurat-am în a Mea mânie...