¹ Doamne, - ascultă-mi rugăciunea mea,
strigătu-mi ajungă Doamne pân-la Tine.
² Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua grea,
pleacă-Ți Tu urechea când Te strig, spre mine.
³ Grabnic mă ascultă căci pier ca un fum
și-mi ard ca tăciunii oasele acum.

⁴ Inima-mi lovită prinde-a se usca,
uit să-mi mânc și pâinea de așa urgie...
⁵ Așa-mi sunt de multe gemetele-așa
că mi se lipește osu-n carnea vie.
⁶ Sunt ca pelicanul din pustii păduri,
ca o cucuvaie din dărâmături.

⁷ Nu mai dorm, și-s ca o pasăre ce-ar sta
singuratică, pe-un coperiș uitată,
⁸ zilnic cei vrăjmași mi-aruncă-ocară grea
și pe mine jură o vrăjmașă ceată.
⁹ Mănânc țărână-n locul pâinii cu amar
și cu plâns mi-amestec băutura iar.

¹⁰ Pentru-a Ta mânie-s... că-n urgia Ta
m-ai luat și-apoi m-ai aruncat departe.
¹¹ Ale mele zile trec ca umbra mea,
mă usuc ca iarba care e pe moarte,
¹² dar Tu Doamne, Tu ești Împărat Slăvit,
Sfânta-Ți pomenire ține nesfârșit.

¹³ Tu ai să Te scoli și milă vei avea
de Sion, că-i vremea să-i dai îndurare.
Este vremea Doamne-a Te îndura
de acei ce-așteaptă mila Ta cea mare
¹⁴ căci iubesc ai Tăi zidul Sionului
și le este milă de țărâna lui.

¹⁵ Atunci neamurile se vor înfrica
de-al Domnului Nume Veșnic Sfânt și Tare,
se vor teme Doamne de Mărimea Ta,
împărații de pe tot pământul mare.
¹⁶ Da, Sionul iarăși Domnul va zidi
și-n el a Lui slavă iar va străluci.

¹⁷ Domnu-ascultă ruga celui nevoiaș,
nu-i nesocotește trista rugăciune.
¹⁸ Să se scrie-aceasta neamului urmaș
și cei ce-or să vină laude-I vor spune
¹⁹ căci din înălțimea Locului Său Sfânt
și din Cer Se uită Domnul pe pământ.

²⁰ Ca s-audă cum gem prinșii de război
și să dea scăpare celor ce-s pe moarte,
²¹ ca ei să-L vestească în Sion apoi
și Ierusalimul laude să-I poarte.
²² Când toți se vor strânge și toți vor veni,
Domnului, a lumii neamuri vor sluji.

²³ El mi-a frânt puterea în al vieții drum,
mi-a scurtat a mele zile-n jumătate.
²⁴ Eu zic: Doamne, o, nu mă lua acum...
Tu, ai cărui ani țin veacurile toate.
²⁵ Tu-n Vechimi pământul l-ai întemeiat;
cerul, Tu cu Mâna-Ți Doamne, l-ai lucrat.

²⁶ Ele vor pieri, dar Tu pe veci vei sta,
ca pe-o haină veche-ai să le schimbi odată.
²⁷ Dar în veci Același, Tu vei rămânea
și-anii Tăi o Doamne, veșnic nu se gată.
²⁸ Fiii robilor Tăi țara-și vor avea
și sămânța lor va sta 'naintea Ta.