O, Preaiubitul meu ascuns
pe unde-mi ești, - pe unde,
cine-ar putea să-mi dea răspuns
ce umbră Te ascunde,
unde-i grădina Ta de crini
ori Turma Ta aleasă,
pe unde-s Ochii Tăi divini
și Fața Ta Frumoasă?

E noaptea neagră-n jurul meu
pândesc pe zid străjerii,
și negrul dor se lasă greu
din bolțile tăcerii...
alerg prin frig pe urma Ta
și ochii lor de moarte
- de ce-ai plecat, Iubirea mea
atâta de departe?

O, Dulce Soare care-mi țeși
cununi de raze line,
din Casa Nunții Tale ieși
cândva și pentru mine
ținând de braț mireasa mea
eternă și divină
să mă cununi pe veci cu ea
în zi de lună plină...