Iată Ceasul Judecății, ceasul cel cumplit și greu
auzi glasul de arhanghel, trâmbița lui Dumnezeu,
vezi mormintele deschise,
iad și foc și mări, - pe rând
dau afară pe toți morții îngroziți și tremurând.

Iată Tronul alb de flăcări,
- iată Cel ce stă pe el,
Împăratul - fost pe Cruce,
Leul, - fost odată Miel,
Răstignitul, - iată-L Rege
- iată-al Spadei Lui tăiș
- o, voi stârpituri trufașe, - unde veți găsi-ascunziș?

Cad palatele-n cutremur,
tronurile cad în scrum,
unde sunt lăudăroșii, unde-s cei viteji acum?
unde-i toată-mpotrivirea diavolului
și-alor săi?
- toată ura uriașă e ca paiu-n vâlvătăi! ...

... Iar când se va duce fumul de pe tot cuprinsul nou,
nu va mai fi tot Trecutul nici măcar un stins ecou,
va fi numai Veșnicia cu alt Cer și alt Pământ,
unde va domni de-a pururi numai ce-i curat și sfânt!