¹ Cu glasul meu strig către Domnul,
cu glasul meu mă rog spre El.
² Îmi vărs necazul înainte-I
și-I spun tot greul de-orice fel.

³ Când e mâhnit în mine duhul,
Tu Doamne-mi știi cărarea mea,
pe calea mea pe care umblu
ei mi-au întins o cursă rea.

⁴ Aruncă-Ți ochii Tăi spre dreapta
și vezi cât sunt necunoscut.
Azi parcă nu mai am scăpare,
sunt părăsit, uitat, căzut...

⁵ Spre Tine Doamne strig că Tu-mi ești
scăparea sufletului frânt
și partea mea de moștenire
pe-al celor vii și-aleși pământ.

⁶ La al meu strigăt ia aminte,
că sunt nenorocit de tot.
De cei ce m-asupresc mă scapă,
că sunt mai tari... eu nu mai pot.

⁷ Din temniți sufletul mi-l scapă
și Numele-Ți voi lăuda,
când îmi vei face bine Doamne,
cei drepți mă vor înconjura!