Ce grea e lupta sfântă s-o duci pân-la sfârșit
pe-atât de mulți ispita pe drum i-a prăbușit,
pe-atât de mulți, vreo cursă cu zâmbet și cu jind
i-a-nfășurat cu flăcări,
și i-am văzut pierind...

O, nu-i ușoară crucea s-o duci cum vrea Isus
cât de puțini mai suie,
- și cât de mulți s-au dus...
cât de puțini mai luptă sunt singur, singur,
ce mulți s-au lepădat,
ori duși de-o rătăcire, ori morți de vreun păcat.

Câți am plecat deodată pe calea lui Hristos,
cu steaguri și mulțime, pe scurtul drum frumos,
ce nume lăudate, ce promisiuni, - ce lei...
- iar azi, după furtună, ce-a mai rămas din ei? ...

Ce scumpă-i mântuirea pe care-o dă Isus,
dar ce puțini o află ducând-o până Sus,
- a lumii mântuire, - ușor o poți avea,
dar nimeni niciodată n-a mers în Cer cu ea!

... O, sufletul meu, ține-ți cuvântul ce l-ai spus
du-ți scumpa mântuire cum frații sfinți și-au dus
cărarea sfântă ține-o pe mijlocul ei sfânt
Hristos te-așteaptă-n capăt
cu cel mai drag veșmânt...