Rugăciune în Duhul


Ori de câte ori mi-e greu
Îmi amintesc de Dumnezeu
Și-n Numele Lui Isus
În rugăciune sunt condus.

De Duhul care totu-animă
Și care-n noi pune Lumină
Duhu-acela de viață
Care să ne rugăm ne-nvață.

Dar am uitat ades să cer
Tatălui cât încă sunt
De la mine, pe pământ
Să nu-mi ia, acest Duh la El! ...

Cum face David, în cântare
În care-și dezvelește, ființa
Și își arată neputința,
Și-și plânge-o, faptă cu glas tare.

Vorba-i, de sângele vărsat
De un ostaș, lui devotat
Când o greșeală, anodină
L-âmpinge pripit, la crimă! ! ...

Domnul e drept și i-a luat
Drept răsplat-a faptelor,
Copiii care-i i-a dat
Să moară-n, focul luptelor...

Păcatul meu nu-l pot ierta,
E-n ochii mei și-n fața mea,
C-am fost mai rău, decât Irod
Dureri mari, inima mi-o rod.

Dă-mi Doamne-o inimă curată,
Și dreptul, de a-Ți zice Tată
Și-a Mântuirii bucurie,
Precum lui David, dă-mi-o mie...

Dar fiii ținemi-i în viață
Căci ei Stăpâne, te înalță
Și-al meu păcat, a fost plătit
De Cel, de mine răstignit! ! ...

Fă-mă atent în orice ceas
Și clipă, care mi-a rămas
Și mă-nsoțește, pas cu pas
Ispitelor să nu mă las! ...

Să nu fiu iarăși ispitit,
Că Doamne-am suferit, cumplit,
Tu știi că ăsta-i adevărul
Pentru-o secund-am mânjit cerul...

Deaceea-n ăst final, îmi iartă
Păcatul greu, mărite Tată
Să pot pân merg, spre cimitir
Încă odată să respir! ! ! ...

Dă-mi, bucuria mântuirii,
Domn al dreptății și iubirii,
Cu-a lui, nădejde-n Dumnezeu,
Te proslăvește, robul Tău! ! ...

Speranța moare ultima
Tu poți oricând a mă salva!
De-acel păcat de neiertat,
Adus de cel Întunecat...

Și am înc-o ultimă rugă,
Mă fă veșnic, a Ta slugă...

Blându Ioan
09.07. 2024.