Șarpele înfocat


Israel a plecat
De la muntele Hor
Pe drumul spre mare
Avându-l pe Moise conducător

(De fapt intregul neam evreu
Era condus de DUMNEZEU! ! ! ... )

Au mers spre Marea Roșie cea mare
Ca să ocolească țara Edomului

Dar și de-această dată, ca alta oricare
Cârteau că-s scârbiți de-aceeași mâncare!
Cârteau împotriva lui DUMNEZEU
Și lui Moise, erau împotrivă,
Sătui de deșert și de drumul greu,
Cu gândul la Egipt și la traiul lor

Nu se gândeau la viitor
Zicând că-n Egipt trăiau mai ușor
Cu ciorba de carne și pâinea din cuptor
Atunci Domnul care nu e nedrept
A trimis la ei niște șerpi înfocați de deșert

De-aceștia un număr mare mușcați
Pe-ntinsul pustiei erau găsiți decedați
Vina și-au recunoscut plângând
Pe DUMNEZEU necurmat rugând
Știind că au cârtit
Cu gândul la ciorba mâncată-n Egipt

I-au cerut lui Moise pe DUMNEZEU Să-L roage
Și de-această dată mâna a-și retrage
Moise s-a rugat DOMNULUI
Să-și tempereze mânia Lui
Să ierte greșeala tuturor
Ce duse-se la acest mare omor
În întregul lui Israel popor.

Domnul iarăși i-a ascultat
Spunându-i lui Moise
Pe un stâlp înalt
Să atârne un șarpe de el lucrat
Din aramă turnat, un șarpe-nfocat
Și cine a fost mușcat de șarpe
Să privească șarpele turnat de aproape
Astfel să scape nevătămat
De mușcătura de șarpe adevărat! ! ! ...

Blându Ioan
11.06. 2024.