Cine se împotrivește oare
Și cine poate a gândi,
Să spună "nu" atunci când moare,
Sau nu mai vrea să stea sub soare
Nici chiar o zi.

Așa a hotărât puternicul Suprem
Ca viața să urmeze cât vrea EL,
Ne dă la toți câte-un îndemn
Ca să trăim frumos și demn,
În orice fel.

Și oare al tău "nu"ce valorează,
Când El nu vrea să mai trăiești?
Să fii în veci de veci o rază
Ce drumul încă-l luminează
Așa cum ești.

La ce ar folosi a ta împotrivire,
Când tu nu știi ce-ar fi mai bine
Neputincios și slab ești în gândire,
Nu poți să hotărăști nimic din fire,
Pentru tine.

Tu ai vrea ca pe pământ să stai
Încă o vreme, de soare să ai parte,
Te ții de viață-ntr-una ca un scai
Și drumul nu ai vrea să-i dai,
Nici pe departe.

Dacă-l tău creator te vrea în veșnicie,
Odihna s-o găsești în infinit,
Cum ai putea ca să ții vie,
Ființa ce ți-a dat-o ție,
Să aibă un sfârșit?

De vrea ca cineva, suflarea să și-o ia
Și-ii gata să renunțe la a Sa viață,
Va fi pe veșnicii cu toate a încheia
Și niciodată nu poate-a mai visa
La o altă dimineață.

Primește viața ca pe un dar suprem,
Ce-nalță omenirea pe-nalte culmi mărețe,
Din înalțimi Isus îți face-un semn
Ca o chemare și-un indemn,
Spre culmile semețe.