Să mă primească iarăși iubirea mea zdrobită
cu dulcea sărutare pe care i-o știam,
n-ar fi pe lumea asta o zi mai strălucită
și nici un har mai mare n-aș mai dori să am.

Să mă privească Domnul cu-ncrederea deplină
cum mă privea odată cu ochii dragi și moi,
n-ar fi pe lumea asta o stare mai divină
și-o altă fericire s-o mai doresc apoi.

... O, voi acei ce treceți pe lângă-a mea durere,
nu vă mirați de focul în care mă frământ...
Că nu-i păcat mai mare să-ți toarne-atâta fiere
ca cel făcut iubirii în ceasul cel mai sfânt.

O, ascultați-mi plânsul voi cei ce veți mai trece
vreodată prin durerea ce-o-ndur acuma eu...
Să știți, - nu-i ispășire s-o poți mai greu petrece
decât pe rugul vinei aprins de Dumnezeu.

Să nu greșiți iubirii nici dac-ați arde-o viață,
păstrați-o mai curată ca lacrima din zori,
că nu-i ca a iubirii mai strălucită față
dar nici de-a ei păcate să plângi de-atâtea ori.