Eu n-am drept să nu sufăr, dacă-s al Tău trimis
nu pot decât cu jertfa s-arăt un drum deschis,
nu pot decât cu lacrimi s-arăt un cer senin
la toți acei cu care la Tine-ai vrut să vin...

Viața mea-i legată de-acei din jurul meu
eu nu pot fără dânșii să merg spre Dumnezeu,
nici scumpa mântuire eu n-am s-o văd în veac
de nu caut mântuirea și-a lor, prin tot ce fac.

Tot dreptul meu în lume-i să sufăr și iubesc
alt drept pe lumea asta eu n-am drept să doresc,
acesta-i dreptul care Ți-ai vrut și Tu Isus
- și cum să fie robul, ca Domnul său mai sus?

Eu n-am drept să fiu însumi,
nici partea mea s-o cat,
ci pururi să fiu alții în tot ce mă arat
ca toți cei ce m-ascultă, să-și afle-n mine-a lor
adâncă trebuință de-al meu Mântuitor...

Să fiu gândire-n alții și sfat și dor și-ndemn,
cu toți, din fiecare să plec spre-Același Semn,
din toți, prin fiecare, să scot acel suspin
de sfântă ușurare, - ajunși la Țel Divin...

Și numai când în ceruri voi fi ajuns cu toți,
cei rânduiți să-mi fie părinți și fii și soți,
atunci să simt c-am dreptul să odihnesc și eu
că-s mulțumiți de mine
și-ai mei
și Dumnezeu...