O, iată vine seara, e părul tău cărunt
și-ți tremură piciorul cu pas tot mai mărunt.

Ți se-ngustează palma hotarului văzut
se-mpuținează stropul firavului tău lut.

Și-ți cade tot mai groasă perdea peste-amintiri...
- un altfel de-a-nțelege să-ți pui peste priviri.

Un altfel de iubire să-ți crești de pe ruini
un altfel de-ai cunoaște pe-ai tăi și pe străini.

Cu altfel de regrete privește spre trecut
c-o altă prețuire spre ce-i necunoscut
c-o altfel de dorință spre tot ce n-ai atins.

- Corabia-ți pornește, iar largu-i necuprins
și-ți stă Neprevăzutul în drumul tău cât vezi
- O, iată vine Seara, și unde-ai să noptezi?