Doamne Tu-n necazuri
lângă noi rămâi,
chinurile noastre,
Tu le-nduri întâi;
ele mai-nainte
trec prin mâna Ta,
și nu-ngădui numai
cât putem purta.

Lacrimile noastre
numărate sunt,
Tu măsori povara
duhului înfrânt.
Tu porţi mâna care
taie rana grea,
și nu-ngădui numai
cât putem purta!

Chinurile noastre
Tu le-ai mărginit,
mărginită-i jalea
celui asuprit,
Mărginit e răul
și puterea sa,
și nu-ngădui numai
cât putem răbda!

Doamne, Tu-n necazuri
fii cu toţi ai Tăi,
să nu meargă singuri
pe-a durerii căi.
cântărește crucea
Tu, cu mâna Ta,
să nu-ngădui numai
cât pot ei răbda.