Cânturile mele Doamne,
eu din inimă le-am rupt
și le-am pus la poala Crucii
Celui pentru care lupt.

Le-am cules în nopți cu stele
din al cerului senin,
și le-aduc la Crucea Celui
căruia pe veci le-nchin.

Cu atâta râu de lacrimi
de durere le-am udat,
când din pană și din suflet
Domnului le-am închinat.

Flori din spinii suferinței
unui suflet cu amar,
eu, - prinos al tinereții
I le-aștern lângă altar.

Prin atâtea grele valuri
am trecut și le-am adus
pân-la Golgota Durerii,
lângă Crucea lui Isus.

În șiragul lor de slove
cântă sufletu-mi pustiu,
curăția tinereții
moartă-așa de timpuriu.