Cum stau privind albastrul mării
și-ntinsul ei cel larg deschis,
mă tot gândesc adânc Isuse,
ce-ascunde negrul ei abis?

O, câte lucruri nepătrunse
țin valurile-n fundul lor,
când adâncimile albastre
le-ascund de ochii tuturor...

... În ochii-albaștri, cum e marea
când lacrima își face loc,
o, cine-ar ști ce-ascunde-un suflet
de om purtat de nenoroc! ...

Când lacrimile curg la vale
lăsând în piept un lung suspin,
o, cine-ar ști durerea-ntreagă
ce-o poartă sufletul străin! ...

De-aceea, când vedea-vei lacrimi
curgând din ochii oarecui,
nu-l necăji, - căci cine știe
ce-ascund adâncurile lui! ...