O, Isuse-Atotputernic, veșnic neînvins sub soare,
înălțatu-Ți-ai Tu iarăși Dreapta Ta Biruitoare.
Biruit-ai iarăși Doamne și Ți-ai risipit dușmanii,
au fugit în întuneric toate slugile satanii...

Ai urcat lovit Calvarul, cuie Ți-au bătut în palme
și le-ai suferit Isuse orice hule și sudalme,
pusu-Ți-au pe cap cununa spinilor și-a necredinței,
și Te-au îmbrăcat în haina mohorâtă-a umilinței.

Dar Te-ai înălțat din moarte, ca s-arați la fiii humii
că Biruitor ești veșnic și pe veci Stăpânul lumii...
Biruit-ai Tu Isuse, tot ce Ți s-a pus în cale,
ce putea să stea ʼnaintea Slavei și Măririi Tale?

Veșnic de-aș cânta Isuse, cu un grai mai sus de Fire,
n-aș putea-ndeajuns să laud a Ta Milă și Iubire...
Niciodată-n vreo cântare, orișicât ar fi de dulce
n-ar putea cânta sublimul Biruinței de pe Cruce.

Iar acum când ʼnalț Isuse, spre Cer mâinile-amândouă,
nu-Ți știu mulțumi, nici spune, pentru câte ne-ai fost nouă...
Ne-ai trecut prin clipe grele, suferinți ne-ai dat și jale
să căutăm ca adăposturi numai aripile Tale.

Ai luat al nostru reazem ce credeam că ne mai ține,
să-nvățăm ca-n totul Doamne să ne rezemăm pe Tine.

Cel ce predica dreptatea ni l-ai arătat că minte,
ca să credem veșnic numai Adevărul Tău, Părinte.
Ne-ai trecut prin valuri grele, prin furtuni și mare moartă,
să ne dăm odată seama că tot Mâna Ta ne poartă.

Fă-ne Doamne să-nțelegem, ca-n furtuni și-n vremi senine
să-nvățăm viața-ntreagă să ne rezemăm în Tine.
Aripile Tale sfinte adăpost ceresc ne fie,
să scăpăm mereu sub ele în necazuri și-n urgie...