Într-un colț de colivie
cânți atâta de frumos,
deși oameni fără milă
ochișorii ți i-au scos.

Din străfundul tău de suflet
plâns nestăpânit frămânți,
ei te-ascultă, te admiră
și te chinuie să cânți.

- Cântă, sfântă cântăreață
în durerile fierbinți,
căci frumosul cere jertfă
și plăcutul suferinți.

Azi și eu m-aseamăn ție,
căci din veac e scris așa...
Plânsul unora e prețul
bucuriei altora...

Tu, cel care-asculți cântarea
unui suflet chinuit,
nu uita ce preț de lacrimi
pentru el s-a dăruit...