Harul Iertării
Autor: Suflet Călător
Album: Lăcrămioare (6)
Categorie: Trezire si veghere
Dator Ți-am fost, dator vândut,
Dar Tu de mine ai avut
O milă eu ce n-aș putea
Cu niciun chip a măsura...
Puteai să pui pe-al meu grumaz
Un jug de lacrimi și necaz...
Păcatul să mi-l ispășesc,
Sorbind infernul să-Ți plătesc...
Eu meritam pe veci închis,
Dar Tu ca Tată m-ai cuprins...
Să merg în pace mi-ai urat
Și-am fost... Și m-am simțit iertat.
Și-acum, când unul mi-e dator,
Să nu fiu eu îndurător... ?
Ce-aș mai putea acum să-i cer,
Când Tu nu-mi ceri, ci-mi dai un Cer... ?
Să nu se ierte rob pe rob
De-o firmitură și de-un ciob,
Când le faci drumuri aurii
Către "Acasă" și-i chemi "fii"... ?
Tu m-ai iertat ca Dumnezeu
Și-al Tău mai-mare nu sunt eu!
Azi iert! Rămâi al meu Stăpân...
Și eu supus să Îți rămân...
Întinde-mi, Tată, un ștergar,
Ca să trăiesc Divinul Har...
Cu-a sa Lumină să mă-ncing,
Să mă aplec, să iert, să plâng...
Piciorul care m-a strivit
Să-l spăl în Harul negrăit...
În palma mea să-l am turnat,
Din Palma-Ți Dulce revărsat...
O, iartă Tu acest picior
Împovărat de răni ce dor,
Cum și pe mine m-ai iertat,
Să Te cunosc, nevinovat...
Să Te iubesc și să mă-nchin,
Plângând străpuns de-al Tău sublim...
Să nu-mi iert fratele cel frânt,
Când Tu ești Mielul nostru blând... ?
De-ai pune-un înger a zbura,
La Golgota a mă lăsa,
De Jertfa Ta m-aș zgudui
Și m-aș smeri... Și aș iubi...
Dar dacă nu vreau să iubesc,
Pe mine eu mă osândesc.
Ce dau, chiar mie mi-este dar -
Osândă veșnică sau Har... !
5 Februarie 2025
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/297775/harul-iertarii