Din locul Tău slăvit în veci,
Cerescule Părinte,
spre ruga noastră să Te-apleci,
noi Te rugăm fierbinte;
spre Tine-al Tău umil popor
smerită rugă poartă,
ascultă, Doamne, glasul lor
şi iartă, Doamne, iartă…

A noastre multe slăbiciuni
şi multa neştiinţă
cu prea puţine rugăciuni
şi prea slabă credinţă;
– atâtea trebuinţe-avem
şi-atâtea mari păcate,
vezi starea grea-n care suntem
şi scapă-ne din toate.

O, n-avem rugă şi cuvânt
aşa cum se cuvine
– pământ suntem, – dar din pământ,
smeriţi strigăm spre Tine.
Tu ne eşti Domn şi Împărat,
iar noi, cu ce ne-apasă,
venim spre Ochiul Tău curat
şi Inima-Ţi duioasă…

Priveşte-n lumea cruntei uri
câţi fraţi stau să se-omoare,
– rugămu-Te să Te înduri,
fă pace-ntre popoare,
fă să se-ntoarcă cei plecaţi,
să-şi plângă neascultarea,
să-Ţi recunoască-mbrăţişaţi
iubirea şi iertarea.

În orice suflet, – îndreptar,
Cuvântul Tău L-aşază,
ca pururi faptei lui, – hotar,
doar Voia Ta s-o vază;
– spre Harul Tău nădăjduim
şi Mila Ta cea multă,
spre Tine, Doamne, ne smerim,
Te-ndură şi ne-ascultă…