Doamne, către Tine plâng
când vrăjmașii iar se strâng
și cu vorbe de rușine
îmi rup inima din mine,
și cu vorbe de ocară
caută să mă-mproaște iară,
și cu ură se ridică
și n-au Doamne nici o frică,
nici de Tine, nici de iad,
nici de vina-n care cad...

Doamne, numai către Tine
strigă sufletul din mine,
când mă doare - și nu pot
nici dreptatea să mi-o scot,
nici la fel să fac și eu
căci mi-e milă - și mi-e greu,
milă de viața lor
în ce flăcări și-o cobor,
- greu de orice gând nebun
și să-l spun - și să nu-l spun...

Doamne, -ndură-Te de noi,
nu ne mai lăsa-n noroi,
apără-ne Tu de-acei
ce n-au frica Ta în ei...
Și trezește-i, nu-i lăsa
să mai facă mult așa...
Căci e vai de orișicine
n-are frică, nici rușine,
ci face ne-mpiedicat
și vorbește - ce-i păcat,
și dă-n gura celor răi
pe nevinovații Tăi...