Mi-e veșnică viața, dar drumul ei mereu
e-n umbră și-n lumină urcând spre Dumnezeu
mi-e veșnică viața, doar forma ei trecând
e alta pururi alta, mereu alt chip având.

Din Dumnezeu Eternul Izvor al Vieții ies
alcătuit în chipul crezut dar ne-nțeles
trimis pentru-o lucrare și-un țel nepieritor
cuprind eterna taină și ard eternul dor.

Vegheat de Ochiul Veșnic de-a pururi neascuns
cu limpede lumină e-adâncul meu pătruns
știut cu ușurință ce sunt și ce-am să fiu
nicicând în prea devreme, niciunde-n prea târziu.

Rotația vieții urmând același drum
de-a pururi alta-i starea cu fiecare-acum
de-a pururi mai spre nalte și fericite stări
port steagu-acestei sfinte și unice chemări.

Mai luminos mi-e totul și tot mai înțeles
cu orice pas de neguri mereu mai sigur ies
și-mi crește fericirea cu cât sunt mai cuprins
mai treaz în strălucirea din care sunt desprins.

... O, Viu Izvor al Vieții, spre forme-n veci mai noi
și stări în veci mai nalte suim spre Tine roi,
fă tot ce-n noi e moarte topindu-se pe drum
s-ajungem numai viață în Veșnicul Acum!