După focul ce-a trecut
caut ce am din ce-am avut
ce mi-a ars și ce-a rămas
ce s-arunc și ce să las
ce-a crescut și ce-a apus
ce mai stă - și ce s-a dus...

Vorbă, vorbă, câtă-ai fost
și-azi ești spuză fără rost
legăminte, cum păreați,
ce-a rămas din ce spuneați!
Prietenie, dulce grai,
ce-a rămas din ce ziceai!

- Numai lacrima mi-a stat
credincioasă necurmat
numai crucea mea dintâi
înger drag la căpătâi
numai dragostea din gând
veghetoare orișicând
numai primul legământ
soț de luptă și mormânt
numai Domnul Preaiubit
Prietenul Nedespărțit.

După focul încercat
mi-a rămas ce-a fost curat!