O, cum știi Tu să-Ți coperi Fața
și strălucirea să-Ți ascunzi
când vrei să Te cuprinzi în gândul
de care vrei să Te pătrunzi!

Cum poți să-Ți strângi Nemărginirea
să-ncapă-n duhul mărginit
în care vrei să Te dezvălui
prin saltul cel desăvârșit.

Și cum să-nveți că-n vremea zilei
știm doar puținul ce-l privim
ci noaptea doar ne desfășoară
nemărginirea ce-o trăim.

De unde-am ști ce lumi și taine
ne-nconjur bănuite-abia
de n-ar fi Noaptea să le-arate
și Moartea să ni le redea?