Poate-mi va fi dat să zac
pe-un pat rece și sărac
singurel și părăsit
după cum am și trăit
și să mor înstrăinat
pe-ntuneric îngropat
într-o margine de sat
neștiut și ne-nsemnat.

Sau îmi va fi dat să mor
ca o șoaptă de izvor
într-o noapte fără nor
la lumina stelelor
sub adânc umbrit de fagi
între inimile dragi,
- după zbuciumul trăit
mi-ar fi somnul liniștit.

Orișicum mi-e dat să mor
ca un vânt ori ca un nor
ca un plâns ori ca un cânt
mi-e totuna pe pământ
căci mi-e moartea prieten drag
către mine mi-o atrag
către slavă mi-o-nsoțesc
și de mult mi-o-mprietenesc.

Că deși nu-i drumul lung
fără ea nu pot s-ajung
că deși mi-e Domnul Țel
fără ea n-ajung la El!

—Traian Dorz