Curând sosește vremea odihnei pentru trup
de ceata voastră scumpă atunci o să mă rup
și-n muncă mai departe spre seceriș apoi
mereu va merge numai cântarea mea cu voi.

Ea vă va fi în muncă îndemn și spor și-alin
și umbră pentru somnul întremător și plin
și-nflăcărare-n lupta frumoasă-a lui Hristos
și leagăn să vă crească odorul credincios
și untdelemn pe rane și candelă veghind
și proaspătă fântână dogoarea răcorind
și vă va fi-ndrumare la grelele răscruci
și-nseninarea urmelor trecutelor năluci
și-nsoțitoare-n drumul amarului surghiun
și-n toată calea vieții prietenul cel bun.
Se vor hrăni dintr-însa urmașii după voi
ci ea mereu va curge cu nesecat șuvoi
va odrăsli dintr-însa mereu mai mulți lăstari
o vor cânta hotare mereu mai largi și noi
- ci ea mereu va curge cu nesecat șuvoi.

Când după veacuri vântul și ploile în mers
a numelui meu urmă de tot i-o va fi șters
atunci ea va rămâne întreagă-a Cui era
nainte de-a se-atinge condeiul meu de ea!