Atinge-mi gura Domnul meu iubit
Să pot vorbi cuvinte desluşite,
Şi-acestea să zidească spre zenit
O împărăţie din fiinţe sfinte.

Fă-mi limba pentru Tine-un instrument
Ca să atragă mulţi la mântuire,
La fel ca pana unui scriitor ivent
Să desluşească versuri de iubire.

Îndreaptă-mi azi privirea către cer
Să pot vedea a Ta nemărginire,
Aş vrea să mă desprind de cei ce pier
Şi să trăiesc cu Tine-n nemurire.

Îndreaptă-mi şi piciorul pe cărare
Să meargă-acolo unde Tu, Te duci,
Să nu fiu pricină de întristare!
Pentru acei ce rătăcesc prin lunci.

Fă eii să vadă-n mine chipul Tău
Să se întoarcă fără şovăire!
Să preamărească-apoi pe Dumnezeu
Să-şi pregătească fiinţa de răpire .

Fă-mi inima Isuse o cămară,
Ajută-mi să sortez ce pun în ea,
Cuvinte de zidire să apară
Să poată toţi simţii iubirea mea.

Ia-mi gândul de aici, din pribegie,
Şi poartă-l pe al cerului hotare
Să simt Isuse-a Ta împărăţie,
Şi să grăbesc unde e veşnic soare.

O fă din viaţa mea Doamne-o candelă
Să lumineze pentru-acel pierdut!
Să poată toţi găsi o sfântă perlă
Pe Domnul, care aşa mult ne-a iubit.

El este perla mântuiri noastre
Valoarea cea mai mare pentru om
Prin EL vom trece dicolo de astre
În ziua când veni-va Sfântul Domn.

Atinge-mi duhul cu al Tău Cuvânt
Să-naintez pe drumul nemuririi
Iar când voi părăsi acest pământ
Fă să am loc în Cortul Întâlnirii.


Amin.