O, deșertăciune-s toate
ce după moarte nu rămân,
a lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheață-n sân.

Păreri și amăgire-s toate
ce vezi cu ochii cei de lut,
din lupta lumii zbuciumate
te duci mai gol cum te-ai născut.

Ce goană după vânt sunt toate
necontenitele-alergări,
tot ce cuprinzi sunt necurmate
prilejuri noi de-ndurerări.

De câte-ți legi iubirea, toate
când pleci zdrobesc adâncul tău,
chiar ce-ai mai drag pe lume, poate
să-ți facă cel mai mare rău.

O, dacă vezi ce vis sunt toate
și-n ce deșertăciune-apun,
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum.

Și caută mai presus de toate
avutul cel mai prețios,
izvorul vieții nesecate,
comoara veșnică: Hristos!