O, zilele prind aripi
ori bune-au fost ori rele
și merg în cer să spună
cum te-ai purtat cu ele.

Iluzii sau cătușe
le cad când vine seara
și negura și fumul
- se duc doar cu comoara.

De fiecare dată
mai singură pe ape
lumina lor apune
aproape, mai aproape.

Iar ultima-ți rămâne
fără apus și stele
ca să te ia la toate
să te-ntâlnești cu ele.

Ferice-atunci de-aceia
ce-n pace pot să moară
ce zilele-i așteaptă
în cer ca o comoară!