Să nu-i uităm pe cei ce-au dus
prin ani și cazne lupta sfântă
c-o inimă mereu mai sus
c-o dragoste mereu ne-nfrântă.

Să-i pomenim recunoscând
ce har nebănuit de mare
am strâns, urmașii, rând pe rând
din cazna lor strălucitoare.

Noi să-i urmăm nălțând cu-atât
mai cald solia lor curată
cu cât trec anii și cu cât
ni-e moștenirea mai bogată.

Căci fără ei nici rădăcini
nici ramuri n-am avea pe lume
Lumina ni i-a dat lumini
și Cel Etern, cu veșnic nume.