Deși alerg pe-atâtea drumuri
eu pururea o cale țin
deși mă-nconjură mulțimea
mereu prin lume sunt străin.

Deși-s tot în aceeași casă
sunt ne-ncetat un călător
deși renunț la tot mai multe
sunt zi de zi tot mai dator.

Deși mă-ndepărtez de toate
sunt pururi mai apropiat
deși mă leapăd de mai multe
mă simt întruna mai bogat.

Căci Bucuria și Lumina
cu cât mai mult le dăruiesc
cu-atât mai mari și strălucite
din toate marginile-mi cresc.