Cât de curată înflorește lumina inimii atunci
când poate-nfăptui-a iubirii Dumnezeiești și-adânci porunci
când Adevărul, care este frumsețea conștiinței, blând
și măsurat călăuzește credința gândului urcând.

Când Frumusețea care este al vieții adevăr divin
își varsă peste duhul nostru izvoarele cerești din plin
neprihănind ființa noastră cu chip de îngeri și de prunci
cât de curată înflorește lumina inimii atunci.

Când poate face fără plată tot binele desăvârșit
când poate-a-și milui vrăjmașul cu gând cucernic și grăbit
când poate a-ndura tăcerea, iertând a nedreptății munci
cât de curată înflorește lumina inimii atunci.

O, n-aștepta aici răsplata pentru nimic ce dăruiești
atunci pe urma ta adâncă răsar semințele cerești
și-n cât e mai pieziș urcușul suit spre sfintele porunci
îți va-nflori și mai curată lumina inimii atunci!