N-aș vrea decât când vine seara
să-mi fi sfârșit ce-aveam să fac,
să-mi pot lăsa-mpăcat povara
când aripile-o să-mi desfac.

N-aș vrea decât când Îți voi cere
un loc de-odihnă obosit,
să mă primești, cum cu plăcere
primești un oaspe mult dorit.

N-aș vrea decât când la picioare
Îți voi aduce harfa mea,
să-mi fi sfârșit a Ta cântare
cum Tu ai vrut s-o cânt cu ea.

N-aș vrea decât când, la-nviere
mă vei chema de unde-aștept,
să mă cuprinzi ca pe-o tăcere
de dup-un cântec înțelept.