Alcoolul duhul diavolului din iad, calea pierzării drumul către pieire veșnică în Infern

Alcoolul vinul și tot ce fermentează facandu-se licoarea lui Satan, licoarea din Adânc

Nu vă înşelaţi, Cuvântul ne înştiinţează greu
Nu puteţi şi cu satana să fiţi, şi cu Dumnezeu
Nu puteţi bea şi paharul Domnului şi-al lui satan,
Cine-i prieten cu alcoolul, e cu Dumnezeu duşman.

Nu te înşela tu care spui că eşti un credincios,
N-asculta de amagirea diavolului mincinos
Şi nu crede că ai voie să bei alcool, chiar puţin,
Fie chiar şi-o picătură, ce-i venin e tot venin.

Alcoolul este duhul diavolului ne-ndoios,
Cine-l ia-n orice măsură, calcă voia lui Hristos,
Orice-atingere cu mâna ori cu gura de pahar,
Se sfârşeşte cu un blestem şi se ispăşeste-amar.

Nu vă înşelaţi, paharul, fie mare, fie mic,
Este al neprihănirii şi-al credinţei inamic;
Orice-atingere e moarte, orişice gustare-a lui
Este o împărtăşire cu osânda iadului.

Nu vă înşelaţi cu gândul că acestea-s vorbe doar,
Blestemat e orişicine se atinge de pahar!
Nu vedeţi în jurul vostru, câţi se pierd ‘necaţi în el?
Cine-l bea şi cine-l umple, blestemat e-n orice fel.

Nu se-nşele nici acela, care face băutură,
Ca să toarne la un semen în paharul de la gură;
Judeca-l-va Dumnezeul contra căruia lucrează
Şi-o să-şi bea şi el osânda iadului care-I urmează.

Nu se-nşele credinciosul ce iubeşte băutura,
Nu se-nşele că se poate, numai să nu-ntreci măsura,
Nu se-nşele că se poate, dacă bea şi nu se-mbată.
Nu se-nşele, de voieşte să nu plângă-amar odată.

Nu te înşela, tu, care vrei să-asculţi de Sfânta Carte,
Orice strop de băutură, este-un pas nebun spre moarte.
Nu stă Duhul Sfânt acolo unde-i duhul lui satan,
Cine-i prieten cu alcoolul, e cu Dumnezeu duşman.

Cel care-şi cunoaşte firea lui lumească, ne-ncetat,
Duce-n contra ei o luptă, spre-a nu-l trage la păcat.
Firea veche şi cea nouă vor lupta în noi mereu,
Până vom scăpa din lume şi vom fi la Dumnezeu.

Nu-i om mai nebun
ca omul pătimaș la alcool,
viața lui e-o zdreanță arsă,
moartea lui e iadul gol.