Când calea-mi pare-nchisă
și totul văd sfârșit
Lumina Ta-mi deschide
alt drum mai strălucit.

Când harfei mele-i pare
că nu mai sunt cântări
cu noi și noi acorduri
îi umpli mii de zări.

Când pașii-mi văd la capăt
urcușul lor cel sfânt
noi trepte mai înalte
le cer un nou avânt.

Când inimii îi pare
sfârșit ce-a fost duios
o nouă tinerețe
o-nvie mai frumos.

Când dragostea se crede
prea slabă-a arde iar
nebănuite flăcări
i-aprinzi din sfântul jar.

Când glasul rugăciunii
mi-l tac nemaiputând
fioru-l suie încă
din cer în cer trecând.

Când viața asta-mi pare
urmându-Te, apus
- în veci cu cealaltă
Te voi urma Isus!