Cât de frumoasă ești mireaso
Cu ochii tăi de porumbiță!
Cât de frumoasă ești aleaso
În rochia-ți albă cu altiță!

Marama ta ți-ascunde ochii
Și părul tău cel mătăsos,
Strălucitori îți sunt zulufii
Și negrii ca de abanos,

Ca oile din scăldătoare
Sunt dinții tăi albi ca de perle
Și roșii ca de roșioare
Îți sunt acuma buzele.

Sub voalul tău de borangic
Privesc spre fața ta frumoasă
Iar de încerc să îl ridic
Tu te sucești și râzi voioasă.

Am șaptezeci de împărătese,
Optzeci de fete țiitoare,
Care de care mai alese
Și mai drăguțe, mai sprințare,

Dar numai tu ești porumbița
Frumoasă și neprihănită,
Doar numai tu imi ești domnița,
Doar tu… ești cea mai fericită.

Doar numai tu ești lăudată
Frumoasă ca o lună nouă,
Ca soarele încununată
în răsărit cu bobi de rouă.

M-am coborât în vale, jos,
În grădina minunată
Unde cresc nucii cei făloși
Și iarba e înmiresmată.

Să văd de-au înflorit migdalii
Și via dacă a înflorit,
Să văd și rodiile, și santalii
Și iarba dacă-i de cosit.

Întoarce-te, întoarce-te Sunamito!
Întoarce-te să te privim!
Vino, hai vino la mine mireaso!
Ca pe vecie noi să fim!

13.02. 2025