Ca harul dragostei dintâi
nu-i mai de preț avere,
căci tot ce dai și ce rămâi
ești cum Hristos te cere.

Atunci lucrezi, atuncea poți
cu brațe tari și bune
să porți povara pentru toți
în plâns și-n rugăciune.

Atunci și har și timp, și grai,
și zâmbet, și lumină,
atunci poți tot oricând să dai
cu cupa plină-plină.

Atunci alergi cu drag și-ți pot
picioarele voioase
ușor să poarte peste tot
semințele mănoase.

Atunci iubești și arzi, și plângi
puternic și fierbinte -
în tot ce-mparți și-n tot ce strângi
e jarul jertfei sfinte.

Nu-i har ca dragostea dintâi,
lungește-o pân-la moarte...
Mereu ce dai și ce rămâi
să fii din ea o parte...