Se stabilesc priorități
Multe, mari, greșite,
Ele aduc mari greutăți
De logică-s lipsite.

Omul crapă și în frig
Chiar pentru-o țigară,
Dar nu-și vede starea lui
Plină de păcat și-amară.

Ar sta ore-n șir în frig
Să tragă dintr-un băț,
Și nu vede gerul aprig
Sau că afară-i crivăț.

Când de dimineață-l vezi
Cu paharul pe o bancă,
Imediat o să observi
Cum alcoolul seacă.

El ar bea fără oprire
Să-și stâmpere chinul,
Nimeni nu-i dă lămurire
Că Isus este alinul?

Când în neagră încăpere
Intră cu ai săi bănuți,
Spune-i de Hristos, averea
Iar norocul, sorțul, hoți.

El acolo-și pierde munca
De pe-o zi sau două,
De o pierde va pleca
Cu mâinile pe față amândouă.

Tu poți pe om să îl conduci
Către Isus Mântuitorul
Privirea lui să o aduci
Spre Cel ce-i Salvatorul.

Vedem în jur oameni zdrobiți
Ce-și duc povara-n spate,
Triști, reci, ce nu-s iubiți,
Ce-au fost lăsați deoparte.

Arată-le că e Speranță
Arată-L pe Hristos din tine,
Condu-i la Cel ce dă viață
Durerea să le-aline.