Glasul rugăciunii mele
Doamne, rabdă-mi-l tăcând,
căci ʼnaintea Ta-mi stă duhul
frământat și tremurând.

Dumnezeul meu, ajută-mi
să-mi îndrept al vieții rost,
căci mă leg din clipa asta
să nu fiu tot cum am fost.

Calea Ta întotdeauna
am văzut-o-n fața mea,
însă eu necredinciosul
n-am umblat mereu pe ea.

Duhul Tău întotdeauna
mi-a fost sfânt și-a fost aprins
însă eu neveghetorul,
prea am fost de somn învins.

Voia Ta întotdeauna
am știut-o luminos,
însă eu neascultătorul
n-am iubit-o credincios.

Și Cuvântu-Ți totdeauna
L-am avut și L-am purtat
însă eu nepăsătorul,
prea adesea L-am uitat.

Frații mei întotdeauna
m-au înștiințat s-ascult,
însă eu nesocotitul
i-am rănit atât de mult...

Mila Ta întotdeauna
mă tot cheamă să mă-ndrept,
însă eu, nemântuitul,
nu știu cât mai tot aștept...