Nu-i spre fericire calea
presărată prea cu flori,
ca să poți culege una
sângeri greu de multe ori...

Nu-s pe drumul cunoștinței
pomi cu roadele prea jos,
ca s-ajungi la câte una
sui adesea prea spinos.

Nu-i pe-ogorul mântuirii
grâul răsărit prea des,
câtă muncă și sudoare
ca să vezi un snop cules!

Nu-s în slujba curăției
prea mulți lucrători cu har,
ca să poată-alege unul,
câtă cernere și jar!

Spre-mpăcarea conștiinței
nu-i drum scurt și nici ușor
dar odat-ajuns acolo
ce-orizont odihnitor!

- Suflete, oricâte jertfe
ți s-ar cere ne-ndoios,
înmiit mai mult e harul
răsplătirii lui Hristos!