Vreau lacrima

Ți-ai risipit în lume vrednicia
Ca fiu iubit dar totuşi eşti un fiu
Chiar dacă eşti departe, în pustiu
Şi ţi-ai pierdut la porci destoinicia.

Când recunoşti că ţi-ai pierdut pruncia
În ne-ascultări şi te întorci eşti viu
În inima părintelui, - târziu
Nu e nicicând să afli veşnicia.

Nevrednic sunt şi-mi ştiu şi sărăcia
Dar mă întorc acasă ca să fiu
Din nou copil şi-n dragoste să-nviu.

Vreau lacrima să-mi fie mărturia
Întoarcerii şi pasul blând, zglobiu,
Să preţuiesc acasă bucuria.