Cum poți să umbli oare
în haine de mătase,
când lângă tine Domnul
stă gol și fără casă?

Cum poți să-ți cheltui banii
cu-atâta risipire,
când lângă tine Domnul
stă-n lipsuri și-n mâhnire?

Cum poți să dormi în perne
de lene și căldură,
când lângă tine Domnul
mai tremură și-ndură?

Cum poți să stai departe
din sfânta luptă-afară,
când lângă tine-I Domnul
sub Cruce și povară?

Cum poți să crezi că toate
acestea n-au să-ți fie
din Ziua Judecății
osânda pe vecie?

Cum poți să nu strigi: „Doamne,
din clipa asta iată,
pe veci îmi vreau doar Ție
viața mea predată!”