Nu vă înșelați…!

                                                Galateni 6:7

        „Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va secera.”

       În prima carte a Scripturii, în Geneza 8:22, Domnul Dumnezeu a luat hotărârea aceasta: „Cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea!”

       Ideea principală pe care Domnul Dumnezeu o arată aici, este transformarea pământului din starea de „pustiu și gol” într-o lume pe care El Însuși o descrie la sfârșitul zilei a șasea ca fiind „foarte bună”.

            Domnul Dumnezeu dorește ca omul să semene potrivit cu neprihănirea, pentru ca la sfârșit să culeagă „roade” vrednice de pocăință.

            În privința semănatului spre exemplu, Domnul Dumnezeu a dat poruncă omului să nu semene două feluri de semințe în același ogor.

            Levitic 19:19 „Să păziți legile Mele”. Aceasta este o poruncă a lui Dumnezeu și nimeni nu are voie să o calce într-un fel sau altul și nimeni nu are voie să facă rabat, nimeni nu are voie să-și permită faptul de a nu o împlini.

            „Să nu împreuni vite de două soiuri deosebite; să nu semeni în ogorul tău două feluri de semințe și să nu porți o haină țesută din două feluri de fire.” Putem să lărgim porunca Lui Dumnezeu și în cele spirituale și anume, să nu amesteci lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu, cu cele ale lumii, chiar dacă „sclipesc”.

            Să nu aduci lumea cu ritmurile, cu obiceiurile, cu practicile ei și să le amesteci cu sfințenia locului în care te închini lui Dumnezeu.

           Lucrul acesta se aseamănă cu amestecarea grâului cu neghina; ori, făcând amestecul acesta, „pâinea”, „hrana” nu va mai fi curată și poporul se va îmbolnăvi, va face „pași” înapoi în credință și Domnul Bisericii nu-Și va mai găsi plăcerea în mijlocul ei.

            Ce înseamnă să semeni în firea pământească?

         Înseamnă să împlinești toate poftele carnalului și să te lași influențat de impulsuri sentimentale, de patimi și pofte. Toate acestea și multe altele ca ele fac parte din „sămânța” pe care cel rău așteaptă să o semeni în „ogorul” minții tale, ca să poată pune stăpânire pe trupul și sufletul tău.

           În versetul pe care l-am citat, nu este vorba nici pe departe de oamenii din lume care seamănă și culeg roadele din „ogorul” celui rău în care își găsesc plăcerea, ci dimpotrivă este vorba de credincioșii care, smulși fiind din „lanul” celui rău, seamănă în mod conștient din firea pământească în „via” în care au fost trimiși să lucreze de către Marele Vier, Isus Cristos.

            Astfel de oameni se fac vinovați de batjocură, și de disprețuirea lui Dumnezeu și a lucrării Sale.

            Acești „credincioși” să nu aștepte un rod bogat al Duhului Sfânt: „viața veșnică”, ci să aștepte mai curând un rod al firii lor, adică „putrezirea”.

        Versetul 8: „Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea lui pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul, viața veșnică.”

            Nimeni să nu te înșele, suflet drag Domnului!

            Dacă vei semăna ură, răutate, dezbinare, te vei întâlni cu toate acestea într-o bună zi, și toate îți vor face viața un coșmar.

          Dar, dacă vei semăna bunătate, bunătate vei secera; dacă semeni binele, bine vei secera la vremea potrivită; dacă semeni credincioșie, Domnul care este credincios îți va răsplăti potrivit cu sămânța semănată.

          Când omul leneș nu lucrează și nu seamănă o sămânță bună, în ogorul acela vor năpădi buruienile și curând, foarte curând va da faliment, afectându-i și pe cei din jurul lui, neavând ceva bun să hrănească.

            Cuvântul Domnului spune foarte clar prin proorocul Osea 12:12-13 „Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.”

           Aici nu este vorba de alegerea omului. Cine vrea să aibă întotdeauna o sămânță bună de semănat, trebuie să caute zi de zi pe Domnul, pentru că numai la El se găsesc bunătățile.

            „Să nu renunțăm deci să facem ce este bine, căci la timpul potrivit vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Galateni 6:9.

            Apostolul Pavel ne dă speranță, chiar dacă sămânța semănată întârzie să încolțească și să rodească. Dacă vom semăna: pace, bucurie, bunătate, facere de bine, vom secera din partea lui Dumnezeu binecuvântarea care este bogăție de har.

            Pentru aceasta însă, trebuie să treacă un timp; prin urmare să nu ne grăbim și să nu ne pierdem răbdarea în așteptare. Să continuăm să lucrăm cât încă este zi, pentru că vine „noaptea” când nimeni nu va mai putea lucra, nimeni nu va mai putea semăna și nimeni nu va mai putea secera în ogorul lui Dumnezeu.

         „Să nu renunțăm”, „să nu obosim”, să nu „descurajăm” dacă timpul secerișului întârzie.

            Vine ziua în care toți aleșii Domnului, care au stat aproape de El, au luat sămânță din oferta lui Dumnezeu și au semănat, chiar și cu lacrimi în neprihănire, ei vor secera cu bucurie în viața veșnică.

            Domnul Dumnezeu să dea „sămânță” tuturor lucrătorilor Săi!