În zadar e cerul sus
pentru ochii care nu-s,
în zadar e largul tot
pentru pașii ce nu pot,
în zadar e nehotar
pentru duhul fără har,
- alții aur sfânt culeg,
ei privesc și nu-nțeleg.

Dar spre cel duhovnicesc
toate sunt cuvânt ceresc,
curăției lui s-arat
limpezimi nemăsurat,
rugăciunii-i vin și-i vin
revărsările divin,
și sfințenia-i veșmânt
pentru câte nici nu sunt.

E Biserica-n Hristos
cum e ceru-n ape jos,
Veșnicia e-n Acum
cum e Nesfârșirea-n drum,
Slava Cerului e Sus,
Dumnezeul-Om Isus,
și-a pământului mereu
este omul-dumnezeu.

Dar Hristos nu-I Sus sau Jos
cum e-n duhul credincios,
nici lumina-n soare nu-i
cum e înăuntrul lui,
când privirile-i desprind
dinăuntru strălucind,
de nu-i cer de nici un fel
între Dumnezeu și el...