Nu te lăsa furat de vreme
când viața trece-așa de-n zbor,
nu zăbovi și nu te teme
spre-a împlini ce ești dator.

Orice cărare pare cruntă
și grea-nspre Adevăr acum,
că mii de piedici te frământă
când ai pornit spre sfântul drum.

Și nu-i de-ajuns numai putere
trupească să răzbați spre Țel,
nebănuit mai mult se cere
iubirea inimii spre el.

De nu-ți înflăcărezi voința
luptând, răzbind și re-ncepând,
te va ucide necredința
cu cei ce-au disperat urcând.

Nu-ți pierde timpul scump pe care
îl ai ca toate mai de preț,
nu-ți da pe flori înșelătoare
cununa veșnicei vieți.

Căci de te lași furat de vreme
va trece viața ca un zbor
și vei tot sta, te vei tot teme,
și-n veci nu faci ce ești dator.