N-aștepta rugare multă
când vezi lipsa de-ajutor
până nici nu ți se cere
ca s-ajuți, - ești tu dator!

Până nici nu-ntinde mâna
dă-i tu-ntâi celui flămând,
mulți mai bine mor de foame
decât a trăi cerând.

Până nu s-a stins lumina
toarnă-i untdelemnul viu,
du-i de-aproapelui pe Domnul
până nu e prea târziu.

Dă-I lui Dumnezeu căința
ce ți-o cere ne-ncetat,
până nu se-nchide graiul,
până ochii n-au secat.

Cât tot vrei să ți se ceară
ce ești mai dator să dai?
Vine ziua fără lacrimi,
vine ceasul fără grai.

Vine clipa fără vreme,
vine drumul fără soți,
vine, - cum ai da atuncea,
cum ai da, - și n-ai să poți!