O, Nume Sfânt ce și-n cuvinte
și în tăcere Te ador,
de Tine-s pline-a mele cânturi
și-n forma lor și-n miezul lor.
De Tine-i plină și-a mea minte
și inima până-n străfund,
de Tine plină mi-e ființa
și-n ce m-arat și-n ce m-ascund.

De-aceea după ani de lacrimi
aleg tot suferința Ta
și până-n veci de-ar fi asemeni,
eu nu m-aș despărți de ea.

De Tine mi-am legat viața
și soarta-ntreagă pe pământ,
de Tine sufăr și mă bucur,
de Tine lăcrimez și cânt...
De Tine-alături port ocara
acum când ești batjocorit,
disprețuiesc orice mărire
pe lângă-al Tău calvar slăvit.

De Tine-alături merg Isuse
oricât va ține-al Tău calvar,
mi-e mai de-ajuns ca orice plată
al suferinței Tale har.
De mii de ori mai fericită-i
ocara Ta cu Tine-n rând
ca libertatea fără Tine
și râsul când Tu gemi urcând...