Nimic n-avem din câte se pare c-am atins
plecăm mai goi ca golul din care ne-am desprins.

Nimic n-avem al nostru din cât pământ trudim
decât pe-acela care în noi ni-l chinuim.

Nici cât ni-e sub picioare, nici cât va fi pe-obraz
nimic nu este-al nostru ca Ieri și Mâini, nici Azi.

Din soarele sub care o clipă pribegim
n-avem decât lumina pe care-o dăruim.

Din cât tezaur strângem cu ochiu-avar și-aprins
n-avem decât păcatul c-am râs și l-am cuprins.

Din cerul pe sub care târâm dezamăgiri
n-avem decât puținul senin din amintiri.

Din câte-s azi părere iar mâine vor fi vis
nimic n-avem al nostru spre cer sau spre abis.

Nu ne rămân din toate sub câte ne zdrobim
decât fărâma care cerește-o dăruim.